Ora 7 dimineața, luni - avea loc "îmbarcarea" către autocarul cea avea să inceapă drumul de 10 ore către 30 de ani în urmă. Incă de la ajungerea în micul oraș(care mie mi s-a părut mai mare ca Rm. Vâlcea- poate si din cauza faptului că era extrem de dezordonat) am dat peste un oraș sărac - autobuze vechi cum în Vâlcea nu mai sunt de mai bine de 10 ani, un teatru în care s-a ținut festivitatea de deschidere ce pe afară părea că se dărâmă, dar in interior era renovat, idei ce câteva minute mai târziu aveau sa fie întărite și de organizatori - Vaslui este un județ extrem de sărac.
Toate bune și frumoase, dar când ne urcăm din nou în autobuz și mergem, și mergem, și mergem... și incep să apara campii și în stânga și în dreapta încep să mă îngrozesc, ajungem într-un final, dupa vreo 20 de minute(cam atât fac eu pana la mine la țară) la un liceu poziționat în felul urmator: în față o campie maaaaaaaaare cu fan, în dreapta copaci și în stânga un teren de fotbal pe care se plimbau liniștite vaci, oi...
Din fericire camerele din internat erau curate, evident se putea ceva mai bine, dar mulțumitor. Totusi eram 12 persoane în cameră! Intr-o cameră mare, dar totuși 12!
Bune și frumoase, acceptabil, deși patul era atat de tare, de indiferent că dorm pe covorul din sufragerie, sau în patul ăla nu simt vreo diferență.
Mergem la masă - pas. Pas peste tot restul concursului, mâncarea deplorabilă o mai si reciclau - tot ce rămanea în farfurii era pus în oală.
O experiență marcantă am avut-o în mica excursie - am mers pe un drum de țară catre o frumoasă mănăstire. Dar pe acest drum am simțit că sunt în Africa... sau poate mai rau, dupa cum zicea si un profesor insoțitor! Pe lângă niște case mici, dărăpate, aproape lipite unele de altele, mai aveau si cotetul lipsit de casă, împreună cu WC-ul de lemn. Din relatarea bârladenilor, pe perioada frigului, din cauza sărăciei, își iau porcul cu ei în casă, deoarece nu-și permit să piardă o sursă de mancare... De asemenea, nu aveau absolut niciun magazin, când treceam pe lângă ei se uitau la autocar(care era și el vechi și rablagit) de parcă venise Obama cu elicopterul.
Cea mai tristă imagine văzută, a fost a unui grup de copilași de 3-6 ani, care erau atat de mozoliți și triști... am vrut să fac o poza, să vadă și alții cum trăiesc niște copilasi, care nu au niciun viitor, dar mi-a fost jenă să scot aparatul din ghiozdan... Daca oprea autocarul le dadeam tot ce puteam din ghiozdan, inclusiv niste bani să-și poata lua ceva(desi nu prea aveau de unde) numai să-i văd zâmbind măcar 5 secunde. Trist, foarte trist! Noi ne plangem că n-avem telefonul 10000 de pixeli, mp4-ul are doar 1 GB memorie și hainele nu sunt din mall, iar alții trăiesc cu porcul în casă!
Legat de concurs, eu zic ca a fost destul de bine organizat, deși evident au aparut nemulțumiți, unii pe merit, deoarece au fost destul de severi, dar eu consider că spre binele nostru! Au apărut și oarecare preferințe, dar sunt inevitabile în ultimul timp pe la concursuri unde poate interveni puțin și subiectivismul.
Eu m-am întors cu un rezultat de care sunt extrem de mulțumit, un Premiu Special la prima participare, la primul proiect.
Câteva poze:
In excursie:






La muzeul unde a avut loc o serată muzicală:


Câteva idei omise inițial:
- am cunoscut mulți oameni, de la unii am foarte multe de învățat(ținând cont că majoritatea sunt a 12-a) și foarte de treabă!
- am dat peste cel mai interesant magazin, VISUL IMAGINAȚIEI - SECOND HAND, cu o ofertă excepțională "Astăzi orice produs la 50 de bani" - era plin.
- am avut net - dar doar daca stăteam "cocoțați" pe geam